AntiMedia – Alternativă informațională » Vitalie Jereghi: „România şi Republica Moldova se află sub dictatura străinilor”

Antisistem, Interviu

Vitalie Jereghi: „România şi Republica Moldova se află sub dictatura străinilor”

Vitalie, cei ai putea spune despre tine în trei propoziţii?

Născut în cel mai frumos sat al Basarabiei, am o permanentă sete de natură, de pământ şi de oameni buni. Am făcut studiile în domeniul politic şi administrativ, dar să mă crezi, am privit întotdeauna relaţiile cu oamenii „de jos în sus”, din mijlocul celor mulţi. Ceea ce mă face fericit este să pot să ajut oamenii şi comunitatea să se schimbe spre bine.

Cum a apărut şi ce reprezintă la această oră Mişcarea Conservatoare?

Proiectul „Mişcarea Conservatoare” a apărut ca o încercare de a defini rostul generaţiei noastre în contextul istoric prezent. Organizaţia propriu-zisă a apărut în anul 2005, sub un alt nume şi a cunoscut mai multe etape de evoluţie. Astăzi ne plasăm pe poziţii conservatoare, fiind oponenţi ai liberalismului şi ai stângismului prin toate manifestările sale. Reprezentăm o echipă de tineri studenţi, angajaţi, specialişti în diverse domenii, care împărtăşesc aceleaşi valori în privinţa familiei, a naţiunii şi a omului în raport cu Dumnezeu.

Ce îşi propune Mişcarea?

În linii generale, ne propunem cultivarea unei noi elite. E vorba de crearea unei reţele de „nuclee dure”, capabile să influenţeze mersul lucrurilor din ţară. Desigur, în centrul atenţiei noastre se află şi viaţa politică, însă noi evităm, pe cât este de posibil, să ne înregimentăm într-o tabără oarecare, având propria noastră agendă. Continuăm să credem că schimbările politice pot fi realizate şi fără a fi membru de partid şi fără a participa la aşa-numitele „alegeri democratice”. Contăm pe acţiuni directe, contăm pe propriile noastre forţe şi nu pe intermediari, care nu au capacitatea şi dreptul moral de a ne reprezenta.

Cine sunt membrii mişcării şi cu ce vă deosebiţi de celelalte organizaţii din Basarabia?

Membrii organizaţiei sunt în general tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 33 de ani, deci liceeni, studenţi, antreprenori, angajaţi. Ne deosebim de alte organizaţii prin aceea că avem un program fix de acţiuni şi prin aceea că educaţia este vioara-întâi în orice ne propunem să facem. Orice acţiune a noastră este determinată de o strategie clară, nu de nostalgii, orgolii sau atitudini efemere. Privim cu neîncredere eurointegrarea şi prin asta, devenim neînţeleşi pentru mulţi. Da, şi prin concepţia faţă de Unirea cu România, pe care o vedem necesară şi firească, dar în altă formă decât o visează unioniştii declaraţi.

Care sunt relaţiile voastre cu mişcările similare din România?

În general suntem deschişi pentru colaborări cu orice organizaţii sau persoane separate din România şi din întreaga lume. Principala condiţie este disponibilitatea de a face un lucru bun împreună. Avem relaţii amicale cu mai multe asociaţii creştine şi patriotice din dreapta Prutului, cu unele chiar de ani buni. Ne sprijinim reciproc şi sperăm să reuşim şi mai multe lucruri împreună în viitorul apropiat.

Cât de actual este astăzi conservatorismul?

De fapt este singura învăţătură fără termen de valabilitate, care cheamă la apărarea a tot ce este firesc şi organic şi respinge tot ce este dăunător şi artificial pentru societate. În plină globalizare, când sunt şterse frontierele, iar identităţilor etno-culturale şi religioase li se contestă dreptul la existenţă, a fi  conservator, de fapt, înseamnă a te opune descompunerii globale, a apăra resursele care garantează supravieţuirea noastră ca neam.

Una din ultimile zvâcniri ai conservatorismului românesc a reprezentat generaţia interbelică, care a ştiut să conştientizeze toate procesele ascunse care se derulează în spatele cortinei, fapt pentru care mulţi din ei au plătit cu viaţa.

Conservatorismul reprezintă o stare de spirit care emană de la o adevărată elită şi în acelaşi timp, conservatorismul este cel care cultivă elitele. Ca instrument politic, este nu doar actual ci şi foarte necesar, iar ca formă de restabilire a instituţiilor tradiţionale, este tocmai ceea ce reprezintă cel mai bine spiritul românesc.

În cele din urmă, conservatorismul nu este atât o construcţie teoretică, cât o stare de spirit, un instinct de păstrare a ceea ce mai este viu şi eliminarea tuturor tumorilor maligne. Noi ne dorim purtători ai acestui spirit.

În Basarabia, mişcările de dreapta se asociază, de regulă, cu ideea integrării în UE sau unirea cu România. Ce atitudine aveţi faţă de aceste probleme?

Organizaţiile care se pretind de dreapta trebuie să înţeleagă că schimbarea reală a lucrurilor nu se importă ci se cultivă acasă, iar în loc de programe integraţioniste ar trebui să se ocupe cu educaţia propriilor membri, care nu prea au habar care ar fi efectul integrării RM sau unirii cu România, nemaivorbind de faptul că nu există nimeni nici în Basarabia nici în România care să-şi asume actul unirii şi să facă din acesta un proiect de succes. Dacă UE ar veni cu alte principii oferite statelor membre, am privi cu alţi ochi această organizaţie, dar în afară de banii injectaţi în ţară, prin fel de fel de proiecte care de cele mai multe ori doar îngroaşă buzunarele oligarhiei locale, nu prea vedem ceva sănătos la UE. Prea multe exemple cu ţările membre demonstrează că UE este o organizaţie putredă şi chiar pe alocuri periculoasă. Iată de ce devine tot mai absurdă aspiraţia Republicii Moldova de a intra benevol în această „puşcărie a popoarelor”.

Fiecare generaţie trebuie să analizeze foarte bine greşelile celor din înaintea lor şi să se pună cu adevărat în slujba unui ideal naţional, iar pentru asta este nevoie de o viziune per ansamblu. „Naţionalismul”, „unionismul” , în forma în care ni se prezintă astăzi, nu sunt viziuni politice, ci mesaje lipsite de conţinut, care ajung uneori să ia forma cu totul caricaturale şi degradate moral.  Poate pe unii aceste lucruri îi vor nemulţumi, dar  nu cred că trebuie să ne aşteptăm ca prin înscripţiile pe ziduri, fluturatul steagurilor, concerte patriotice, activism virtual sau susţinere unui partid sau altul să se ajungă la mari biruinţe. Din păcate, în foarte multe cazuri tinerilor li se crează senzaţia că ei sunt actorii unor acţiuni, pentru ca în cele din urmă să se trezească în postura de victimă. Acest lucru l-am văzut în mod clar în cazul evenimentelor din 7 aprilie 2009, care a fost una din cele mai mari catastrofe şi una din cele mai ruşinoase evenimente din istoria ultimilor 20 de ani ai Republicii Moldova

Ce atitudine aveţi faţă de Federaţia Rusă?

Fiid o superputere la nivel mondial, nimeni din lume nu doreşte o relaţie antagonică cu Federaţia Rusă. Considerăm că anume în acest segment al politicii moldoveneşti trebuie antrenaţi cei mai buni diplomaţi ai ţării. Fiind totuşi o ţară ortodoxă, privim pozitiv tot ce ţine de faptele şi acţiunile petrecute în duhul dreptei credinţe. Rusia este puternică nu prin resursele sale, ci mai ales prin liderii săi. De aceea pentru noi ar trebui să fie o lecţie felul ruşilor de a se comporta şi de a acţiona.

Ce atitudine aveţi faţă de ideea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?

Integrarea europeană vine ca o substanţă care umple golul în care lipseşte orice idee şi interes naţional. De ceva timp, atitudinea proeuropeană a devenit o expresie a unei leni intelectuale, dar şi o legitimare a controlului politic şi economic deţinut de câteva grupări oligarhice locale.

Noi considerăm că actuala generaţie trebuie să-şi facă propria foaie de parcurs şi să o urmeze cu dârzenie, fără a atrage atenţie la presiunile la care suntem supuşi din Vest sau din Est.

Uniunea Europeană este o construcţie politică fără o istorie, fără tradiţie, cu o armată de birocraţi rupţi de realitate şi cu o mentalitate comunistă, care au pretenţii la dictatură continentală. E şi firesc să privim cu neîncredere tot acest proces „integraţionist”, care este nefiresc şi dăunător pentru întregul neam românesc.

Trebuie să facem o distincţie între Uniunea Europeană  şi statele europene. Noi avem multe de învăţat de la aşa ţări cu o istorie, cu o cultură şi tradiţie bogată precum Germania, Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Italia, dar nu avem nimic de preluat şi învăţat de la UE, care este o structură-embrion, căreia îi lipseşte o „istorie de succes”, pentru a fi justificată să dea lecţii unor state care au structură mult mai funcţională.  De ce trebuie să urmăm o structură care face gafă după gafă, care se sinucide în fiecare zi?

Cum priveşte Biserica Mişcarea Conservatoare?

Dintotdeauna ne-am bucurat de sprijinul bisericii. Multe din acţiunile noastre sunt legate de ajutorarea bisericilor şi parohiilor. Pentru simplul fapt că valorile împărtăşite de noi sunt în spiritul tradiţiei creştineşti, avem stabilite relaţii de prietenie cu mulţi preoţi din ţară dar şi cu multă lume credincioasă.

Care este rostul generaţiei noastre?

Să se lase de falsele valori şi să-şi croiască soarta pornind nu de la o percepţie idealizată asupra societatăţii occidentale, ci de la înţelepciunea bătrînilor noştri. În primul rând avem nevoie de specialişti buni şi personalităţi de valoare. Pentru asta este nevoie de pregătire intelectuală şi resurse financiare, iar aceste pot fi obţinute prin asociere şi liberă iniţiativă. Tinerii trebuie să se lupte pe toate fronturile: economic, social, ideologic, politic pentru dreptul său de a-şi decide propria soartă. Doar prin valorifica corectă a unor resurse vom putea obţine rezultate concrete. Timpul trece în defavoarea actualei elite, dar ar putea să curgă în favoare noastră. Trebuie să folosim  momentul potrivit, iar acesta se conturează deja. Prin munca asiduă şi responsabilitate am putea fi cei care vom contribui la formarea viitoarei elite naţionale. Într-o bună zi, cercul revoluţiei ar putea să-şi facă treaba, dacă vom începe să gândim îm perspectivă.

Cum vede Mişcarea Conservatoare viitorul societăţii noastre?

Spre fericire sau din păcate, datorită poziţiei geografice, noi, românii suntem un “nod gordian” care împiedică realizarea unor mari proiecte geopolitice. Iată de ce toată lumea este interesată în slăbirea şi dispariţia noastră ca neam. Dar cel mai straşnic este faptul că noi înşine sprijinim, deseori cu mare entuziasm, opera de nimicire a poporului nostru. Dacă aceste lucruri elementare nu vor fi conştientizate, actuala generaţie riscă să fie ultima generaţie de români. Mă tot întreb, ce rost mai are să visăm la tot felul de „uniri”, atât timp cât însăşi poporul este pe cale de dispariţie? Vrem să omorâm doi oameni dragi pentru a-i băga într-o casă nouă şi frumoasă? Oare vrem o „Românie Mare” fără de români? Astăzi, România şi Republica Moldova se află sub dictatura străinilor, iar oligarhia locală nu este decât o anexă a intereselor străine. Noi credem sarcina primordială a generaţiei actuale este preluarea frâielor în propriile sale mâini. Românii trebuie să devină stăpâni la ei acasă, abia atunci să înceapă opera de unificare a tuturor consângenilor.

Românii au dreptul de a avea un stat, care să-i promoveze interesele naţionale, indiferent dacă acesta se numeşte „România” sau „Republica Moldova”. Avem nevoie de un stat care să se afle în afara dictatului Washingtonului, Bruxellesului sau Moscovei. Iată de ce trebuie să conştientizăm că adevăraţii noştrii duşmani sunt cei care ne spun că românii au nu dreptul de a fi liberi şi că nu ar exista nicio alternativă acelui viitor care este prescris de „fraţii mai mari”.

Noi privim lucrurile în perspectivă, iată de ce preferăm o strategie a “paşilor mici” dar eficienţi. Politica celor două state româneşti ar trebui să lucreze ca una singură, astfel încât să culeagă din  împrejurări doar ceea ce este folositor poporului. Ceasul prăbuşirii UE nu este departe.

Cu ce mesaj aţi vrea să veniţi în faţa tinerilor basarabeni?

Vreau să îndemn în special tinerii să nu mai fie disperaţi, să aibă încredere în viitor şi în forţele proprii. Trebuie să privim actualele momentele istorice ca o mare provocare, căreia suntem chemaţi să facem faţă. Fiecare din noi trebuie să aibă înaintea ochilor momentul morţii – atunci când se va derula filmul vieţii noastre, nu trebuie să lăsăm momente pentru care ne-ar fi ruşine. Orice minut, orice posibilitate de a face ceva trebuie valorificată la maxim.

Scrie un comentariu


40 queries in 1,044 seconds.