AntiMedia – Alternativă informațională » Vin rușii!

Opinii şi Analize

Vin rușii!

1. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe voturile care l-au făcut pe Tomislav Nikolic noul preşedinte al Serbiei că a şi (re)început campania referitoare la „pericolul rusesc”. Comuniştii din Grecia sunt „oamenii ruşilor”. Naţionaliştii din Serbia sunt „oamenii ruşilor”. Naţional-Liberalii din România sunt tot „oamenii ruşilor”. Comuniştii, naţionaliştii, monarhiştii, fasciştii, liberalii, cu toţii sunt „oameni ruşilor”. De unde ştim? Simplu: dacă n-ar fi oamenii ruşilor, ar fi „atlantişti” care susţin economia globală de piaţă. Conform logicii binare a androizilor propagandistici scăpaţi de sub imperiul legilor roboticii ale lui Asimov (care prevedeau că un robot nu poate face niciodată rău unei fiinţe umane), oricine nu e sau nu repetă obsesiv că e cu noi e împotriva noastră. Ca atare, trebuie distrus. Chiar dacă ţinta e om iar agresorul un robot, un trol, un trololobot. [1]

Nu vreau să trec cu vederea istoria mai mult nefericită a relaţiilor noastre cu Rusia şi cu Uniunea Sovietică. Dar de câte ori aud sunând vuvuzela isteriei antiruseşti nu mă pot opri să nu mă gândesc la trei lucruri.

În primul rând, că ultima care a suflat cu gravitate wagneriană în vuvuzela cu pricina a fost Germania nazistă, care atât de straşnic a luptat „împotriva bolşevismului” că a sfârşit prin a lăsa pradă Armatei Roşii jumătate de continent. Asta după ce al Doilea Reich l-a dăruit Rusiei pe Lenin, iar al Treilea Reich a binecuvântat Europa de Est cu Pactul Ribbentrop-Molotov.

În al doilea rând, că atunci când bolşevicii chiar veneau peste noi (prin 1944-45), mulţi din liderii politici şi de opinie ai Vestului păreau mai degrabă entuziasmaţi de posibilităţi. Cancelariile şi eminenţele cenuşii ocidentale răspundeau urgenţei anti-sovietice a Regelui Mihai, a liderilor Naţional-Liberali sau Naţional-Ţărănişti cu flegmă pacificatoare: sovieticii erau văzuţi ca forţă civilizatoare, „progresistă”. Până în ziua de azi, manualele de istorie americane folosite în universităţi susţin legitimitatea şi/sau normalitatea ocupaţiei sovietice a Estului Europei (teoria prevalentă e că URSS avea dreptul să ocupe Europa de Est ca despăgubire de război). Cu alte cuvinte, ipoteza invaziei ruşilor e astăzi denunţată cu o inimiciţie pe care realitatea ocupaţiei sovietice a Estului Europei nu şi-a atras-o niciodată.

La un moment-dat, un profesor de lingvistică de la MIT îmi spunea că noi, românii, suntem cu toţii „barbari” şi, ca atare, ne-am „meritat soarta” sub comunişti pentru că am compromis idealurile comunismului. Nu ştiu cum am fi putut compromite nişte „idealuri” de import, pe care nu le-am asumat niciodată, dar se pare că ocupaţia sovietică a Europei de Est a excitat papila utopic-gustativă a unora din Vest mai tare decât nouă. S-a ajuns, în cazul bolşevismului, până la degustarea precoce. Care i-a lăsat pe experţi mofluji, încercănaţi şi suspicioşi.

În al treilea rând, mă întreb, ca cetăţean al provinciUEi Dacia „Felix”, de ce ni se spune mereu că vin ruşii, când de fapt dau nemţii ca ruşii şi ruşii ca nemţii?[2]  

2. Iată, de exemplu, cazul demnitarului grec Achis Tsochatzopoulos, despre care nu prea s-a scris în presa din România. Probabil din cauza numelui întortocheat al împricinatului! Tsochatzopoulos a fost Ministrul Apărării în guvernul socialist al lui Papandreu. În calitatate de Ministru al Apărării, Tsochatzopoulos a luat mită şi de la ruşi, şi de la nemţi. De la ruşi, pentru a achiziţiona rachete TOR M-1. Firma germană Ferrostaal l-a mituit pe Tsochatzopoulos cu 8 milioane de euro pentru a achiziţiona submarine. Care ulterior s-au dovedit a fi defecte.[3]

În total, în vreme ce Angela Merkel îi mustra cu severitate pe greci pentru deficitul lor bugetar, Grecia a plătit firmei Ferrostaal suma de 2 miliarde de euro (70% din suma totală) înainte ca germanii să anuleze contractul.[4] În anii 1990, Grecia a plătit firmei germane Siemens suma de 2,6 miliarde USD pentru contracte la preţuri umflate cu pompa. Siemens în schimb a mituit politicieni greci pentru a încheia contractele scandaloase. În urma investigaţiilor, Siemens a trebuit să plătească Greciei suma de 335 de milioane USD pentru a închide dosarul înainte de a se ajunge la proces.[5]

Ceea ce mi se pare interesant e că Ferrostaal aparţine concernului Thyssen Krupp.[6] În anii ’30, Germania nazistă s-a folosit de acelaşi concern Krupp pentru a şubrezi economic Grecia: „În 1937, Germania a acordat Greciei un împrumut de 250,000,000 de mărci. Acest împrumut nu a venit sub formă de bani gheaţă sau a unei linii de creditare, ci doar pentru armamentul furnizat de Krupp şi de Trustul Oţelului. În acelaşi timp, Schacht [preşedintele Recihsbank] a determinat guvernul grec să comande oţelăriilor germane şi atelierelor navale Germania ale concernului Krupp mai multe submarine şi arme.”[7]

Înainte de a veni ruşii, au venit aşadar nemţii. Iar după ce au venit nemţii, e normal să vină ruşii. Urmează să vină ruşii cu nemţii la braţ.[8]

3. Întrebarea mea e deci: cui foloseşte toată această isterie anti-rusească? Unde vin ruşii? Ruşii au venit. Şi stau la masă cu cei care ne isterizează că „vin ruşii”. Ruşii sunt acum şi comunişti, şi fascişti, şi neoliberali, şi creştini şi globali. Sunt, de fapt, o corporaţie. Ca şi alte corporaţii. Ca şi Deutschland GmbH. Ca şi America Inc. Toate sunt, într-un fel sau altul, cotate la bursă. Se concurează şi se deţin unii pe alţii.

De ce ori de câte ori un popor – grecii, sârbii, românii – încearcă să-şi recâştige independenţa faţă de mecanismele globale de aservire şi exploatare, ni se spune că „vin ruşii”? Care ruşi: cei care deţin cluburi de fotbal, ziare şi galerii de artă în Marea Britanie?

Doar regimurile distopice, tiranice au nevoie mereu de invocarea ritualică a câte unui inamic intern sau extern pentru a păstra puterea în lipsa legitimităţii. Şi nouă ni s-a tot spus, în 2008, că dacă nu îl alegem pe Băsescu vin ruşii. Băsescu s-a ales. Dar ruşii deja veniseră: cu bani pentru campania electorală a lui Băsescu. De la care primiseră în prealabil un combinat de prelucrare a aluminiului. Business as usual!

4. Încă din anii ’30 ni s-a tot dat de ales între fasciştii anticomunişti şi comuniştii antifascişti. Barbaria unora te apăra de barbaria altora. Apoi a venit Pactul Ribentropp-Molotov. Care a demonstrat că noi alegem pentru ca elitele să culeagă. Noi suntem isterizaţi pentru ca ei să poată convieţui. Şi negocia. „Destinderea”, „dezgheţul”, „perestroika” şi sfîrşitul neoliberal al istoriei.

Dau ruşii? Dau nemţii? Nu nouă, ci ălora care ne conduc.

de Mircea PLATON

sursa

Scrie un comentariu


56 queries in 1,201 seconds.