AntiMedia – Alternativă informațională » Verticalitate

Personalităţi

Verticalitate

Petre Țuțea

Cred (în viitorul acestui neam). Păi de asta am şi suferit!

Observăm că în ultimul timp, poporul nostru are tot mai puţină şi mai puţină verticalitate. Români cu verticalitate, “coloane vertebrale” nu găseşti decît foarte rar. Dar şi aceia, fie că sunt marginalizaţi, fie că sunt întemniţaţi, fie că mor de tineri. Iar toate aceste lucruri se petrec în timpuri în care suntem invadaţi de modernism, şi avem nevoie de o elită a neamului.

Românii cu “coloană” nu trebuie căutaţi prin manualele moderne de istorie sau literatură română. În acele manuale destinate producerii electoratului consumist, aproape numai figuri de români lipsiţi de verticalitate: Al. I. Cuza, Titu Maiorescu, Mihail Sadoveanu, Carol II, Nicolae Titulescu, etc.Adevăraţii români, cei cu verticalitate, vor fi mai greu de găsit prin manuale şcolare, prin ziare sau televiziuni. Cu unele excepţii, aceştia sunt marginalizaţi pentru că nu corespund orientării statului, sunt ucişi şi îngropaţi sub tone de beton sau sunt aruncaţi în temniţe. Foarte puţini dintre ei au ajuns ştiuţi şi apreciaţi (Ştefan Cel Mare, Constantin Brîncoveanu, Mihai Eminescu). Dar chiar şi aşa, nouă, celor sortiţi occidentalizării ni de prezintă doar aspectul “corect politic” al acestor persoane (că de altfel, de ce ni se predă atîta poezie din Eminescu, iar despre opera sa politică se tace?).

Însă, marea majoritate a românilor adevăraţi, după cum am mai spus, sunt daţi uitării. Unul dintre ei este fără îndoială Petre Ţuţea, cel de la moartea căruia de curînd s-au împlinit 19 ani.

Pentru convingerile sale, a îndurat 13 ani de temniţe comuniste. Lucrul care trebuie apreciat mult la Petre Ţuţea este înalta trăire duhovnicească la care a ajuns. Da, este posibil că nu a fost la fel în tinereţe, şi a ajuns la relevarea Adevărului abia în temniţele comuniste. Însă, felul său de a gîndi, şi de a spune lucrurilor pe nume nu îl întîlnim la fiecare pas. Pentru unii ar fi greu chiar să înţeleagă sensul cuvintelor rostite de el, darămite să se ridice la nivelul său.

Cel mai mult, uimeşte tăria sa de a recunoaşte, de a zice răspicat, de a nu se ascunde. Lucru care îi întăreşte pe unii, şi care îi şochează pe alţii. Dar pe alţii – în genere îi face să se simtă „discriminaţi”, cu toate că nici nu poate fi vorba de aşa ceva.

În unul din ultimele interviuri date de dînsul, găsim o serie de replici care pe mulţi îi bagă în speriaţi.

Spre exemplu, mulţi sunt acei care dau vina pe comunişti pentru cele petrecute în anii de după cel de-al doilea război mondial în România. Însă puţini recunosc că o parte din vină am adus-o şi noi românii, prin lenevia şi pasivitatea noastră. Iată că Ţuţea recunoşte acest lucru cu deplină luciditate, spunînd astfel: “S-au petrecut faptele în înăuntrul poporului român, şi se reflectă şi asupra strălucirii lui”. Iar dacă ar fi să facem o incursiune în istorie, cam aşa şi a fost. Tragedia de după 1944 a fost în mare parte consecinţa lipsei de unitate a poporului nostru. Şi mulţi dintre cei care au schingiuit în închisori au fost români – Bogdanovici, Ţurcanu fiind doar cîţiva dintre ei. Datorită slăbiciunii sufleteşti şi fizice a celor care au trăit acele vremuri, s-a ajuns ca românii să se chinuie unii pe alţii în cel mai barbar mod posibil.

Cu totul ar fi fost alta situaţia dacă în faţa pericolului comunist, românii ar fi apărut ca un popor unit şi nepredispus spre compromisuri. Ar fi fost ucişi de două ori mai mulţi, ar fi trect prin reeducare încă mai mulţi. Cel puţin, nu s-ar fi chinuit români pe români în temniţe.

O altă afirmaţie care uimeşte pe mulţi este “Dar nu vreau să umilesc, jelindu-mă, poporul român” .Cam puţini sunt cei în stare de aşa o afirmaţie, care să mai fie şi trăită de deasupra. Într-adevăr cei ce se jelesc că suntem săraci sau că suntem slabi nu au motive să facă acest lucru. Starea înaintată de degradare a poporului român este în mare parte cauza influenţei negative a factorului străin: modernism, cosmopolitism, secularism, etc.

Însă, o mare parte de vină o purtăm iarăşi noi, prin lenevie, frică şi îndepărtare de Dumnezeu. Iar această jeluire de sine, această plecare a capului este dovada de nezdruncinat a deznădejdii şi sărăciei sufleteşti de care zacem. Iar dacă vom rămâne şi mai pe departe la asemenea “jeliri de sine”, să nu ne fie spre mirare dacă vom trăi din ce în ce mai prost şi vom degrada ca neam în progresie geometrică.

Afirmaţia lui Petre Ţuţea, poate că este prea dură pentru capacitatea noastră de a înţelege. Însă în ea, ca şi în majoritatea cuvintelor sale se ascunde purul Adevăr. Deci, mai puţină “jelire de sine” căci ne umilim poporul în faţa duşmanilor noştri.

Fiind întrebat cum şi-ar reconstrui viaţa dacă ar fin nou de 18 ani a răspuns simplu: “Aşa cum a fost”. Iar aceasta este dovada verticalităţii sale. Cu toate că a stat în temniţele comuniste 13 ani, fiind apoi marginalizat de societate, el şi-a iubit viaţa. De ce? Mulţi vor acuza bătrîneţea. Însă cel mai probabil, convingerea sa vine dintr-o altă convingere: aceea că şi-a dăruit viaţa lui Hristos.

“Să nu mai schingiuiască sememii lor. E o ruşine şi o dezonoare.” Acesta este îndemnul pe care ni-l dă Ţuţea noua, celor ce sîntem în floarea vîrstei, urmîndu-le calea. Aici iar ne amintim de dezbinarea poporului român în faţa bolşevizării la care a fost supus. Consecinţele acestei dezbinări au fost simţite din plin de cei din temniţe, inclusiv de Petre Ţuţea. Dar, vom reuşi noi oare să nu ne batjocorim semenii, atunci cînd nici ne osîndim la moarte propriul suflet, prin păcate pe care le facem? Greu de crezut.

“Cred (în viitorul acestui neam). Păi de asta am şi suferit. Şi dacă mă puneţi la zid pentru poporul român, strig “Excelsior!.” Iar aceasta este dovada cea mai concludentă a verticalităţii sale. Despre cei care susţin asemenea afirmaţii, şi care sunt în stare să le realizeze, putem spune că sunt români cu “coloane vertebrale”. Sub trăirea unor asemenea convingeri se găseşte elita neamului nostru.

Mulţi vor spune că acestea sunt nişte afirmaţii spuse la bătrîneţe, atunci cînd mintea nu mai e lucidă şi ameninţările din trecut nu mai sunt. Însă, la o privire mai atentă, ne vom convinge rapid de deplina luciditate cu care vorbea Ţuţea. Cu atît mai mult că asemenea replici nu pot fi spuse decît de un om care a ajuns la seninătatea gîndirii şi la descoperirea Adevărului.

După cum spuneam, elita noastră, românii cu verticalitate (adică cei de care avem nevoie ca de aer) nu îi vom găsi pe tava pe care ne-o propun dulmanii deghizaţi în falşi intelectuali sau jurnalişti. Pentru a da de ei trebuie să săpăm adînc de tot în memoria istorică pe care am pierdut-o.

Petre Ţuţea este unul dintre aceștia. Este regretabil însă că ne aducem aminte de ei doar arareori.

Autor: Ștefan Bolocan

Scrie un comentariu


56 queries in 1,482 seconds.