AntiMedia – Alternativă informațională » Suveranitatea şi suzeranitatea în noua ordine mondială

Noua Ordine Mondială

Suveranitatea şi suzeranitatea în noua ordine mondială

Suveranitatea şi suzeranitatea definesc anumite situaţii în care se află un stat faţă de alt/alte stat(e). Suveranitatea reprezintă o calitate a statului, constând în independenţa puterii de stat faţă de alte state, în dreptul de a-şi rezolva  în mod liber problemele  interne şi externe, fără vreun amestec din afară şi fără a încălca principiile dreptului internaţional. Suzeranitatea reprezintă dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu dar nu are autonomie completă.

În contextul creşterii excesive a nivelului îndatorării externe se poate ajunge la situaţia în care, datorită pierderii autonomiei financiare, un stat, deşi suveran, este supus constrângerilor impuse de  creditor (devenit suzeran). Deşi suzeranitatea, în definiţia sa de bază, defineşte dreptul unui stat faţă de alt stat, putem extrapola şi aprecia că, în societatea actuală, statul suzeran  este substituit de diferite organisme supranaţionale. De exemplu, în virtutea acordului de finanţare semnat şi în mare parte derulat, FMI, UE, BM si BERD au devenit suzeranii României.

Istoria românilor nu este lipsită de astfel de experienţe (suzeranitatea impunându-se, de exemplu, în urma cuceririlor otomane). În prezent, la baza instaurării suzeranităţii nu mai stau cuceririle teritoriale (precum cuceririle otomane), ci cuceririle în planul înrobirilor de ordin financiar, în planul extinderii pieţelor de desfacere sau în planul dobândirii dreptului de exploatare a resurselor naturale. Aşa se explică instaurarea sistemului capitalist mondial, căruia i-au spus apoi imperialism, sau a grupărilor monopoliste cu caracter integraţionist.

Constituţia României, chiar din primul articol, precizează că Romania este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Din punct de vedere juridic, lucrurile par a fi bine definite (stat suveran şi independent); din punct de vedere practic, lucrurile par să se complice sub imperiul conditionalităţilor impuse de diferite organisme supranaţionale la care România a devenit membră (NATO şi UE) dar şi sub imperiul condiţionalităţilor impuse de marii finanţatori externi (precum FMI). Indiferent de scopul urmărit, toate aceste conditionalităţi s-au  regăsit în formula stereotip România trebuie să…

În timp ce suveranitatea este reglementată prin cel mai reprezentativ act normativ al unui stat, suzeranitatea se câştigă, nefiind neapărat legiferată. Extrapolând, am putea spune că suzeranitatea (în varianta actuală) se instituie chiar cu acceptul ambelor părţi (dacă ne rezumăm la cazul României putem afirma că nimeni nu ne-a obligat direct să ne îndatorăm; cu alte cuvinte, circumstanţele ce au stat la baza deciziei de contractare de noi imprumuturi nu pot fi imputabile creditorului; în consecinţă, debitorul, de buna voie, consimte să-şi asume constrângerile impuse de creditor). În această nouă abordare, admitem că mijloacele de dobândire a suzeranităţii s-au perfecţionat în timp, unele au fost abandonate, iar altele au fost inventate.

Pentru a nu ne indepărta prea mult de angajamentul iniţial asumat, ne vom rezuma la a puncta impactul supraîndatorării externe a României şi a identifica perspectivele în contextul semnării unui nou acord după încheierea actualului acord stand-by cu FMI, UE, BM şi BERD.

Principalul indicator în baza căruia vom aprecia măsura în care România a devenit tributară creditorilor săi este datoria publică a ţării ca procent din PIB. Pentru a oferi o viziune de ansamblu privind evoluţia acestui indicator, punctăm următoarele aspecte:

– în perioada 2001-2004, ponderea datoriei publice în PIB a scăzut de la 31,4% la 22,5% (în condiţiile unei creşteri economice a perioade a cca. 5%);

– în perioada 2005-2008, ponderea datoriei publice în PIB a scăzut de la 22,5% la 21,3% (în condiţiile unei creşteri economice comparabile cu creşterea din perioada anterioară);

– în anul 2009, ponderea datoriei publice în PIB (la finele anului) a ajuns la 30% (în condiţiile unei contracţii economice de 7,1% din PIB);

– în anul 2010, ponderea datoriei publice în PIB a ajuns până la aproape 40% (în condiţiile unei creşteri negative de 1,9%).

Pentru a scoate în evidenţă rolul jucat de finanţatorii externi trebuie să mai punctăm că, în septembrie 2010, datoria externă totală a României era de 89,3 miliarde euro (75% din PIB), din care aproximativ 31% reprezentă datorie publică. Privită în structură, datoria externă era defalcată astfel:[1]

– 17,3 miliarde euro datorie publică şi public garantată (inclusiv sumele primite de la FMI şi UE şi direcţionate către Ministerul Finanţelor Publice; valoarea înregistrată este cu 70% mai mare decât cea înregistrată în anul 2004);

– 37,7 miliarde euro datorie privată (în creştere cu 380% faţă de anul 2004); din totalul datoriei private, 15 miliarde euro reprezintă datoria externă a băncilor;

– 7,7 miliarde euro depozite ale nerezidenţilor;

– 17,6 miliarde euro datorie pe termen scurt;

– 9 miliarde de euro  contractaţi de la FMI şi care au intrat în conturile BNR.

Suntem de acord că judecarea evoluţiei celor doi indicatori (ponderea datoriei publice în PIB şi ponderea datoriei externe în PIB) nu trebuie să se facă în mod steril, ci coroborând principalii indicatori macroeconomici care pot justifica circumstanţele. Însă, chiar şi aşa, un lucru este cert: a crescut gradul de indatorare.

Conform criteriilor de convergenţă, ponderea datoriei publice în PIB nu trebuie să depăşească 60 de procente; în cazul în care o ţară depăşeşte acest nivel, ţara respectivă trebuie să dovedească faptul că are o tendinţa stabilă de decelerare a ponderii datoriei publice. România îndeplineşte încă acest criteriu, dar dinamica este destul de îngrijorătoare.

Judecând prin prisma criteriului de convergenţă menţionat, România mai are încă posibilitatea de a continua să se îndatoreze (aceasta probabil fiind şi raţiunea intenţiei semnării unui nou acord stand-by).  Mai mult, având ca exemple Italia, Belgia sau Grecia (ţări în care datoria publică depăşeşte PIB, indicatorul menţionat fiind mai mare de 100%), putem spune că, dincolo de temerile noastre, dar intuind deciziile guvernanţilor (pe planul pregătirilor pentru viitoarele alegeri), perspectivele nu par a fi deloc îmbucurătoare. Spunem aceasta deoarece estimările arată că România, la finele anului 2014, va ajunge la o datorie publică externă de circa 60% din  PIB. Firesc, cei ce conştientizează pericolul către care se tinde, judecând prin prisma suportabilităţii actualelor constrângeri, simţind la propriu tăişul austerităţii, nu pot decât să se mai întrebe cum va arăta România în acest scenariu cenuşiu.

Dacă în prezent marii finanţatori externi se rezumă doar la acţiuni care să faciliteze recuperarea fondurilor doar pe seama bugetului general consolidat, în perspectivă, este posibil ca aceşti creditori să exploateze direct şi în nume propriu bunuri aparţinând domeniului public (românesc).

O vorba veche spune că dacă viitorul nu-ţi surâde, atunci consolează-te cu trecutul. Şi astfel ne întoarcem la manualele de istorie şi citim: … întampinând rezistenţa dârză a Ţărilor Române în faţa cuceririlor otomane şi conştientizând incapacitatea de a le supune prin forţă, sultanii au recurs la cunoscuta practică de subminare treptată a capacităţilor militare şi economice ale acestora. Printre acţiunile care se incadrau în această tactică de expansiune un loc deosebit revenea cuceririlor punctelor strategice ale Ţărilor Române şi trecerea lor sub administrarea directa turcească. O atenţie deosebită se acorda cetăţilor în care se amplasau garnizoane turceşti, pământurile din jurul lor fiind incluse în unităţi administrativ-teritoriale după tipul celor din Imperiul Otoman.

În final, dacă mai este cazul, ne mai putem întreba prin ce se pot diferenţia foştii şi actualii suzerani. Primii ne-au înrobit cu sabia, actualii ne-au „ajutat” să ne înrobim prin îndatorare; privind din interior nu putem decât să ne deplângem incapacitatea de a găsi alternative mai avantajoase, privind din exterior – din perspectiva marilor finanţatori externi – ne rezumăm doar la a menţiona zicala machiavellică  „scopul scuză mijloacele”.

de Radu GOLBAN

sursa: news.corect.com

2 comentarii la “Suveranitatea şi suzeranitatea în noua ordine mondială”

  1. Romania va disparea ca stat, asa cum vor disparea si statele europene. Mixtura va lua locul nationalului.
    Nemtii, francezii, austriecii incearca din rasputeri sa tina piept si sa aiba state nationale. S-a terminat.
    Mandria lor i-a distrus.

    Problema e ca nu avem decat 2 solutii.
    Prima este reprezentata de linkurile din stanga, cu Dumnezeu, neam si familie. Dar nu are nicio sansa aceasta solutie. Au candidat oameni care chiar il iubeau pe Dumnezeu.
    Majoritatea celor care au votat nici macar nu cunosc toti candidatii. Asta inseamna ca nu le pasa daca au un conducator inclinat spre natiune sau unul inclinat mixturii si FMI-ului. Si aici mai vreau sa adaug ca nu poti acuza clasa politica romaneasca. Trebuie sa terminam cu tampenia asta. Romanii au votat pe cine stie sa faca misto mai bine. Prostia se plateste si e greseala poporului roman 99%.

    A doua solutie, este sa inoti cu aceasta mixtura, ca intr-un vartej. Adica sa nu te mai opui, inoti cum te duce apa si vei iesi la liman.
    In practica inseamna abandonarea tuturor simbolurilor nationale. Limba engleza devine limba oficiala, nu mai suntem loiali niciunui sistem politic si renuntam la tot ce inseamna cetatenie. Cetatenia aduce nimic la drepturi, dar aduce multe taxe si impozite. Deci sa se duca la cosul de gunoi.
    Din acel moment, nimeni nu ne mai poate acuza de nimic, dar devenim invizibili pentru majoritatea statelor. Cu ciocanul spargi o piatra, dar il tocesti incercand sa spargi plastilina.

    PArerea mea e sa nu ne mai cramponam de cuvinte mari. Suntem in mizerie pe barba noastra. Daca ne-a placut sa intram aici, macar sa devenim regii mizeriei.

  2. daca tie iti place sa stai in genunchi si sa sugi in timp ce privesti copii si nepotii tai in chinuri groaznice, nu ai decat. insa exista romani liberi, si vor exista intotdeauna!! MASONULE!!! GLOBALISTULE!!!!

Scrie un comentariu


29 queries in 0,790 seconds.