AntiMedia – Alternativă informațională » Statul și rostul său

Doctrină

Statul și rostul său

de Ștefan BOLOCAN

Statul este o formă gigantică de orînduire a unei comunități de oameni. El diferă ca structură de la un popor la altul, de la o civilizație la alta.

Primele forme de stat apar în antichitate, din două cauze majore: fie din dorința unor grupuri de a acapara cît mai multă putere și bogăție, fie din necesitatea altora de a se apăra în fața atacurilor dușmane.

În conceptul ortodox, statul este o structură care asigură îndeplinirea rostului comunității care o formează. Conform concepției occidentale privind statul, acesta nu este decît o unealtă de manevrare și conducere a maselor. Noi, în calitate de creștini cu viziuni conservatoare, putem accepta doar o singură viziune asupra statului: cea ortodoxă.

Deși teoretic, omul nu are nevoie de stat sau oricare alte forme de organizare materială pentru a se mîntui, în condițiile actuale este absolut necesară existența unui stat care să-și îndeplinească condițiile. Să nu uităm că trăim vremuri de cruntă prigoană, și iată de ce, fiecare popor ortodox ar trebui să dispună de propriul stat, orînduit după necesitățile poporului respectiv.

Cu regret, constatăm că nici unul dintre popoarele ortodoxe nu dispune de propriul stat. Toate sunt sub regimuri de ocupație și prigoană. Cauza este simplă: actualele state cunoscute sub numele de România, Serbia, Grecia, Rusia, etc., reprezintă structuri create pe principii străine civilizației răsăritene, chiar contradictorii. Mai mult, statele moderne de care dispun popoarele ortodoxe sunt de inspirație occidentală, adică, prin definiție, aceste state sunt anti-ortodoxe.

Ele nici pe departe nu se axează pe sistemul de valori al civilizației noastre, nu urmăresc idealul nostru național, servind intereselor ocultei internaționale.

Mulţi chiar au îndrăzneala de a spune că trebuie să mulţumim vesticilor pentru faptul că ei ne-au ajutat să ne formăm state moderne. Răspunsul nostru este unul: “Mai bine fără stat, decît să trăim sub aceste regimuri de prigoană anti-creştine”. Apropo, citatul nu este inventat, ci este preluat de la unul dintre cei mai mari gînditori români, redus la tăcere de statul “român” modern din cauza viziunilor sale.

Aşa cum omului îi este impropriu să umble în patru labe, aşa şi poporului nostru îi este impropriu să aibă un stat care acţionează în contradicţie cu principiile şi valorile sale.

La fel cum ar fi păcat ca omul care a muncit o viaţă întreagă pentru un ideal măreţ să sfîrşească prin a cădea în deznădejde, tot aşa, ar fi păcat ca poporul nostru să decadă de la o orînduire de tip bizantin spre un totalitarism numit făţarnic “democraţie”.

Statul este un instrument (întru căpătarea scopului vieţii oamenilor care intră în el), nu un scop în sine (de instalare a unui anumit regim, de atingere a unei anumite dezvoltări). Experienţa de sute de ani, ne arată clar că momentele de maximă afirmare a poporului nostru au fost în condiţiile existenţei statelor medievale de tip bizantin, şi din contra: în condiţiile acceptării unui tip de orînduire străin, a început dezintegrarea noatră ca popor.

E de ajuns să conştientizăm două aspecte simple:

1. În epoca medievală au existat perioade strălucite, în care statele româneşti au urmat aproape perfect idealul naţional al poporului nostru (domniile lui Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrîn sau Neagoe Basarab). Şi în acele condiţii, cu toate că situaţia externă era foarte tensionată, ţări ca Moldova sau Muntenia erau respectate şi apreciate de toată Europa; economia românească nu era cu nimic mai prejos decît cea vestică; relaţiile interne decurgeau aproape perfect; viaţa spirituală era în floare… Şi asta încă în condiţile în care aceste mici voievodate erau lovite mai mereu de atacurile imperiilor cu care se învecina.

2. Acum, în epoca contemporană, în plin secol XXI, poporul român este cuprins în cea mai mare parte de un stat numit abuziv “România”. Nu există conflicte cu alte state. Relaţiile sunt paşnice. Avem, aparent, democraţie, şi totul pare să fie perfect.

Numai că acest stat este complet dependent economic de marile puteri ale lumii. Acest stat nu mai dispune de rezerve naturale, fiindcă ele deja au fost privatizate de străini. Această “Românie” depinde de deciziile FMI sau UE. Românii au un stat care nici nu le mai aparţine, fiindcă noi nu mai suntem în acest stat decît nişte aborigeni care muncesc ieftin dar cumpără scump… Şi toate acestea sunt din cauza că statul creat în 1859, nu s-a clădit pe un fundament trainic, ci pe utopii politice ca democraţia, parlamentarismul reprezentativ, electoralismul sau drepturile ale omului.

Ar fi îndeajuns că observăm aceste două aspecte simple, pentru a ne da seama că soluţia pentru a avea un stat puternic, românesc prin esenţă şi care să ne asigure dăinuirea noastră, este modelul de stat pe care l-au făurit strămoşii noştri acum cîteva secole.

Desigur că unele aspecte de suprafaţă vor trebui schimbate. Însă, în fond, acel stat de care avem nevoie acum este acel instrument care să asigure rostul neamului nostru: un stat de tip bizantin.

Numai revenind la un stat situat pe axa valorică a neamului nostru şi care să îndeplinească misiunea sa de instrument întru dăinuirea neamului românesc putem aspira la vremuri mai bune. În caz contrar, imensa maşină de “tocat” naţiuni, numită “globalizare” va produce din noi o simplă colonie, populată de aborigeni, fericiţi de statul lor de sclavi ai unui sistem bolnav şi sortit pieirii.

Un comentariu la “Statul și rostul său”

  1. …Scurt istoric. Pe data de 14 martie curent a fost înregistrat cultul islamic în R.M., dar despre aceasta s-a aflat tocmai pe 17 aprilie… ministrul justiţiei Alexandru Tănase l-a înregistrat.
    ISLAM IN MOLDOVA???…MINARETE si MECETE in tara mea crestina???
    M-am adresat lui Eminescu…Mi-a trimis un fragment din SCRISOAREA A III adaptata…Vesnicul EMINESCU… Bunul EMINESCU…
    SCRISOAREA A III
    (fragmente)
    — Tu eşti Mircea?
    — Da-mpărate!
    — Am venit să mi te-nchini…
    – Da prin voia lui Tanase cer coroana cea de spini
    Si ma incin Mariei tale, si-n Moldova te invit
    Cu intreg Aliotmanul imparate Baiazid
    — O, tu nici visezi, bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus!
    Toti cazutau inainte-ami, si tu ultimul cazut
    Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
    Să se incine inspre Mecca in amezi cu semilună…
    –Te rugam hotarul tarii să-l treci falnic, fără păs,
    Din altarul Catedralei să dai calului ovăs…
    Si te-asi mai ruga imparate să ajungi să ne cunoşti,
    Sintem blinzi, sintem molatici, pe alocuri cear si prosti,
    Toti ce vin in ţara noastră si ne cer pămînt şi ape
    Noi la toti le facem pofta si la toti le dam sa crape
    Şi nu voi ca să mă laud, dar rog doamne crezamint,
    Am lasat si pentru tine si o apă şi-un pămînt.
    N-avem oşti, iară iubirea de moşie cam demult nu mai e zid
    In fata relelor din lume si-n a ta fata, Baiazid!
    Şi se pocloni bătrînul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
    Codrul clocoti de zgomot şi de sure şi de bucium,
    Ce potop se linisteste, si ce mare turburată —
    Noi- in fata păgînimei ca o pleava vînturată.
    Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…
    Care fura, fura, fura, si-ar fura si gura Mortii
    În izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut;
    Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
    Poţi să-ntîmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
    Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
    O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
    Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi,
    Şi cu voi drapîndu-şi nula, vă citează toţi nerozii,
    Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii.
    Rămîneţi în umbră sfîntă, Basarabi şi voi Muşatini,
    Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
    Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
    De la munte pîn’ la mare şi la Dunărea albastră.
    M.EMINESCU

Scrie un comentariu


41 queries in 1,453 seconds.