AntiMedia – Alternativă informațională » Societatea civilă provoacă discordie

Opinii şi Analize

Societatea civilă provoacă discordie

Legea egalității de șanse, pe lângă marele ei neajuns, cel al legalizării unui viciu, are și un aspect bun. A scos la iveala conținutul spiritual al societății civile. Și în mod special, nivelul de agresivitate, care pâna la apariția subiectului nediscriminării, a fost bine camuflat sub masca patriotismului, anticomunismului, a unei libertăți și democrații umane. Uman, înseamna, în primul rând, un simț creștinesc.

O societate civilă agresivă are două defecte mari. În primul rând, acesta este sindromul unei educații și culturi subdezvoltate. Comportamentul generațiilor în creștere este influențat de modul de gândire și de acțiune al celora care reprezintă societatea civilă. Or asta înseamnă că tonul agresiv va fi preluat și perpetuat și de alții, care mai târziu, îi vor completa rândurile. O societate civilă agresiva este, de fapt, una egoista. Ea acționează în favoarea politicului, și nu a cetățeanului de rând. În loc să-i protejeze pe oameni împotriva deciziilor politice care-i dezavantajează, societatea civilă pregătește terenul pentru implementarea acțiunilor nesăbuite sau ilegale ale politicului. Unii reprezentanți o fac inconștient, deoarece, din cauza neștiinței  sunt manipulați. Alții însă acționează din interese mercantile, și atât de mult intră în rol, încât în scurt timp ajung să creadă cu adevărat în ideile promovate și drepturile apărate.

Al doilea defect al societății civile agresive este lipsa de credință. Agresivitatea îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu și îi determină să gândească criminal și să ia decizii criminale, în numele unei majorități. Ei se consideră deținătorii unui adevăr absolut. Fără o educație temeinică, bazată pe filozofia creștină și fără Dumnezeu un popor moare. Există consumatori de bunuri alimentare și materiale, dar nu un popor. Există cadavre în mișcare, dar nu oameni, capabili să gândească și să acționeze dezinteresat în folosul întregii societăți.

Până în momentul preluării puterii politice de către forțele prodemocratice și proeuropene societatea moldovenească a fost împărțită în două tabere: cea a democraților și cea a comuniștilor. Un asemenea fenomen, evident, reprezintă un obstacol  în calea dezvoltării unei societăți, dar lesne de depășit. Pentru că, în acest caz, oamenii din tabără minoritară se simt lezați sau neîndreptățiți din puct de vedere al convingerilor politice, al intereselor sociale și economice pe care le nutresc. Satisfacerea, cel puțin în aparență a preocupărilor, creează o situație de compromis, când oamenii din tabăra dezavantajată fie își tempereze pretențiile, fie renunță, cel puțin, parțial la ele.

Însă din clipa în care viciul homosexualității a devenit subiect de discriminare pe agenda politicului, iar homosexualii – victimele unei „ gândiri primitive”, în subiectele abordate incandescent de reprezentanți ai societății civile, a fost pusă temelia discordiei în societatea moldovenească. Oamenii sunt  provocați să se acuze, să se urască și să se răzvrătească. Bătalia nu va mai fi dată între tabăra democrată și cea comunistă, dar între membrii unei familii, între prieteni, între colegi, între membrii unei comunități. Dacă anterior, a fi comunist sau a fi democrat nu era o problemă de conviețuire, astăzi, a fi antigay sau progay, practic nu oferă această posibilitate. Pentru că, dacă în primul caz sunt subminate convingerile politice, care se schimbă în dependență de evoluția politică, atunci,de această dată, este torpilat sufletul omului, care în dependență de circumstanțe politice, sociale și economice, rămâne același. Numai providența îl poate schimba.

Tot mai insistent, în scopul justificării protecției legale a homosexualilor, convingerile creștin-ortodoxe din Republica Moldova sunt tratate ca un simptom al demenței. Asemenea abordări tind să creeze un tablou fals al realității creștin – ortodoxe din țară, și inoculat în conștiința noilor generații. Astfel, creștin-ortodocșii vor fi tratați drept reprezentanți ai unor minorități, pe același picior de egalitate cu alte confesiuni religioase și, respectiv, cu homosexualii. Doar că spre deosebire de ultimii, vor fi privați și de libertatea de opinie și exprimare. Pentru că orice părere critică în adresa minorităților sexuale va fi catalogată ca o tendință de discriminare.

Trist este faptul că pentru actuala guvernare chestiunea  homosexualilor este prioritară în raport cu fenomene cu adevarat grave și care trebuie urgent anihilate: violența domestică, pedofilia, violurile, crimele și corupția. Or, niciuna dintre aceste probleme nu a fost examinată cu atâta insistență și „spirit de dreptate” nici de politicieni, și nici de “societatea civilă”.  Probabil că suferința homosexualilor în țara noastra este incomparabilă cu cea trăită de femeile și copii snopiți în bătăi de către soți și tați, de părinții ai căror copii sunt violați sau omorâți, sau care se drogheaza or se sinucid etc.  Homosexualii sunt cei mai necăjiți! Societatea nu-i iubește, și ei se simt discriminați!

Din păcate, societatea civilă este supusă politicului, indiferent de culoare. Există și se desfată pe banii lui. Modul părtinitor și agresivitatea cu care abordează chestiunea discriminării homosexualilor confirmă acest fapt. Iată marea problemă. Moldovenii au înțeles că dacă vrei sa faci bani ușor și buni, trebuie să accepți toanele politicului, să-l servești după bunul său plac și să-i execuți, detașat de rațiune, ordinele. Când ai bani și îți poți satisface necesitățile materiale, îți poți permite să-l trimiți chiar și pe Dumnzeu la origini. Idealul pentru care luptă societatea civilă moldovenească! Spre regret, datorită posibilităților de manipulate a maselor pe care le deține, acest model de existență va fi aclimatizat și de către generațiile care ne vor urma.

În Moldova a început un război pe plan spiritual. Puțini îl percep. Pentru cei a căror minte e îmbibată cu interese materiale, și pentru care banii și puterea reprezintă sensul vieții beligeranța este nevăzută și nici de conceput. Acest război îl va ucide definitiv pe Dumnezeu, va transforma nonvaloarea într-o nouă valoare, va ridica desfrâul la rang de normalitate și va repudia familia, aflată deja în proces de regres. Când va muri familia, va muri poporul. Vor exista doar cifre statistice pentru stat, și atât.

Maria DIMINEȚ

 

Scrie un comentariu


25 queries in 0,810 seconds.