AntiMedia – Alternativă informațională » Minunile Sfîntului Mucenic Valeriu Gafencu

Ortodoxie

Minunile Sfîntului Mucenic Valeriu Gafencu

În scurt timp după întemniţare, Valeriu a început să-şi descopere lumea interioară, să pună ordine în ea. Momentul crucial al vieţii sale duhovniceşti este atins atunci cînd el tot căutând, într-o zi a căzut cu faţa la pământ, izbucnind în lacrimi şi spunând: „Sunt cel mai păcătos om!”. De aici înainte va trăi pentru a se curăţi lăuntric şi a se desăvârşi prin unire cu Hristos.

În viaţa sa ulterioară întîlnim o mulţime de întîmplări ce-i dovedesc sfinţenia.

În noaptea Sfintelor Paşti fiind bolnav şi ţintuit la pat, asculta un camarad de-al său povestind  cum vin credincioşii de la schit cu lumînările în mînă. Singur Valeriu nu avea cum să vadă deoarece fereastra era în spatele lui. La un moment dat colegul de celulă s-a oprit şi din acel moment Gafencu a început să descrie tabloul în continuare. „ Ia uite, acum au ajuns la o serpentină, acum fac un ocol ” spunea el. Stînd în pat şi uitîndu-se la colegul său de suferinţă, i-a descirs în întregime imaginea. Cei din celulă au înţeles că lanţurile şi zidurile nu puteau inchide sufletul lui curat iar cu darul înainte vederii au fost înzestrat de Dumnezeu.

În vara anului următor fiind în temniţa de la Târgu-Ocna, pe lîngă tuberculoză, face şi o apendicită acută. Este transportat la spitalul din oraş. Acolo chirurgul îi face anestizie şi îl operează. La sfîrşitul operaţiei Valeriu cu un glas stins îi spune doctorului:

Domnule Doctor, m-aţi operat pe viu.

Doctorul surprins îi spune să ridice un picior şi cînd a văzut că poate face asta, şi-a dat seama că anestezia nu a avut efect. Chirurgul a rămas doar uimit, întrucît viaţa prizonierilor nu costa nimic pe atunci. După operaţie Valeriu este înghesuit într-un căruţ şi transportat înapoi la închisoare.

Cel mai impresionant gest creştinesc din câte a făcut Valeriu a fost, fără îndoială, salvarea vieţii pastorului protestant de origine iudaică, Richard Wurmbrand. Datorită tratamentului inuman şi lipsei de alimentaţie, Valeriu suferea de un Tuberculoză acută care se manifesta prin scuipări de sînge şi caverne la plămîni. 10 grame de streptomecină puteau face minuni în bolile de plămîni. Valeriu primind acest medicament de la un prieten deţinut a spus :

– Iată un prilej în care ne putem arăta dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui faţă de Hristos.

Acele grame au salvat viaţa pastorului evreu, care ulterior după moartea lui Gafencu a fost botezat ( convertit la ortodoxie ). Ca mulţumire, după eliberare Wurmbrand emigrează în SUA, refuză să răspundă scrisorilor deţinuţilor şi neagă că a fost botezat în temniţă.

Uimitor este şi faptul că Valeriu Gafencu şi-a cunoscut ziua morţii. În 2 februarie 1952, Valeriu Gafencu a chemat un prieten de suferinţă şi i-a spus  „Pe 18 mă duc!”

L-a rugat să-i găteasca o cămaşă albă, izmene,un chibrit şi un capăt de lumînare. Ştiind din vreme că Valeriu îi va părăsi, toţi cei întemniţaţi împreună cu unii gardieni au trecut rînd pe rînd să-şi ia rămas bun de la el. Deşi foarte slăbit, va găsi putere să dea fiecăruia un cuvînt de întărire. În data de 18 după ce s-a spovedit şi împărtăşit, Valeriu şi-a dat sufletul. Ultimele cuvinte i-au fost: „Nu uitaţi să vă rugaţi la Dumnezeu să ne întâlnim acolo cu toţii! Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul!”. Trupul a fost scos în curte şi îndată a pornit a ninge liniştit cu fulgi mari.

Şi totuşi, în temniţă Valeriu Gafencu a învins moartea, prin ignorarea ei, prin trăirea în Dumnezeu, prin minunile sale, prin dragostea faţă de semeni, prin modelul de viaţă creştină care a cutremurat şi clarificat conştiinţe, care a readus pe drumul cel drept victime epuizate în mlaştinile deznădejdii…

 

Dragi prieteni, ne aflăm în timpuri grele. O parte din tineret şi-a asumat o falsă identitate iar alta stă în faţa unei mari dileme. A cui cale urmăm ? Urmăm starurile desfrînate şi destrăbălate? Urmăm politicienii demagogi şi aroganţi plini de discursuri pompoase în spatele cărora stau interese materiale şi electorale ? Sau urmăm modelul înaintaşilor noştri, care au îndurat torturi diabolice, foame, frig şi în sfîrşit şi-au dat viaţa pentru mîntuirea noastră şi a neamului românesc ?

Scrie un comentariu


55 queries in 1,071 seconds.