AntiMedia – Alternativă informațională » Lupta sistemelor. Anticomunismul vs Proromânism

Naţional, Opinii şi Analize

Lupta sistemelor. Anticomunismul vs Proromânism

Anticomunismul vs. Proromânismul.

Unele evenimente care au avut lor în Republica Moldova dar şi persoane pe care le-am cunoscut m-au motivat să scriu rîndurile care urmează. Problema mea este că oamenii care se declară români, în esenţă sunt anticomunişti şi nu proromâni. Care ar fi cauza? Desigur că mulţi vor spune că perioada de 60 de ani sub oblăduirea Imperiului Sovietic, apoi 8 ani de comunism sub conducerea PCRM, sunt cu siguranţă cauzele pentru care oamenii fac spume la gură cînd este vorba, în orice context, despre comunişti şi comunism. O să risc să nu fiu de acord. Desigur, că şi motivele expuse mai sus au partea lor de dreptate, însă eu tind să le privesc ca şi pretexte pentru a motiva lipsa de conştiinţă românească şi ideal naţional în structura spirituală şi mintală a omului. În această afirmaţie pornesc de la ideea că orice reprezentant al neamului este responsabil de procesele care au loc în interiorul celui din urmă.  Cred şi afirm cu toată responsabilitatea că dacă cei care se declară români vor conştientiza vina lor pentru cele ce se întîmplă, atunci primul pas, dar şi cel mai complicat, va fi făcut.

Anticomunismul, ca şi orice mişcare „anti”, îndreaptă energiile creatoare ale poporului spre un făgaş greşit. Pentru ca energiile creatoare ale unui neam să participe la construirea unei societăţi puternice, acestea în mod obligatoriu trebuie îndreptate spre un scop „pro”. Dacă un conducător de oşti îşi va concentra toată forţa intelectuală, fizică şi morală spre distrugerea unei cetăţi bine fortificate fără să aibă propria cetate unde să producă provizii şi arme, în care să se poată ascunde şi unde să aibă o obşte care să producă soldaţi bine dezvoltaţi, capabili să ducă războaie; atunci încercările lui în final vor eşua. Cu acest conducător de oşti ne asemănăm şi noi, neamul românesc, cînd încercăm să luptăm cu comunismul neavînd formulat propria ideologie din care să reiasă ROSTUL EXISTENŢEI NOASTRE CA NEAM. În momentul cînd noi vom formula care este sensul că existăm pe această bucată de pămînt, noi vom şti cum să acţionăm spre construirea unei societăţi puternice, axată pe nişte valori pentru care va munci fiecare reprezentat al acestei societăţi. Furnicarul, stupul, obştea guzganilor, toate acestea lucrează pe principiul de interes obştesc şi nu interes individual. Acum să ne închipuim ce s-ar întîmpla dacă aceste societăţi ar fi bazate pe interesul individual. Este foarte simplu, cei mai puternici i-ar mînca/ucide pe cei mai slabi şi i-ar impune să lucreze pentru ei.

Ce se întîmplă după ce formulăm ROSTUL existenţei noastre? Avînd ca reper acest ROST, noi vom elabora căile pe care vom merge spre a-l îndeplini şi care sunt strict în conformitate cu acesta. Ideologia democratică, dar şi cea comunistă, se bazează pe distrugerea acestui reper şi astfel substituie ROSTUL formulat de popor cu ROSTUL propriu ideologiilor sus-numite. Pierderea acestuia înseamnă dezorientarea poporului şi slăbirea forţei sale de opunere în faţa elementelor externe, ceea pe ce mizează sistemele străine (liberalismul, comunismul, democraţia).

După elaborarea căilor de îndeplinire a ROSTULUI urmează alegerea instrumentelor prin care deja vom îndeplini, implicit rostul. Deci, dacă să împărţim în paşi ceea ce avem de făcut, vom spune astfel:

Primul pas. Formularea ROSTULUI EXISTENŢEI NEAMULUI.

Pasul doi. Elaborarea CĂILOR pe care vom merge.

Pasul trei. Avînd căile, noi vom alege instrumentele care, implicit vor duce la îndeplinirea ROSTULUI.

Acum, energiile creatoarea ale poporului nu vor mai fi haotic împrăştiate, ci conduse spre un ŢEL bine determinat. Astfel sistemul va arunca în afara sa oportuniştii, avizii de putere şi bani, lichelele – adică pe toţi cei care vor ameninţa buna funcţionare şi trăinicia sa, toţi cei care împrăştiau acele energii creatoare în direcţii lipsite de importanţă fundamentală.

Cum spuneam, am încercat să arăt că orice atitudine anticomunistă a celor care îşi spun „români” este în esenţă antiromânească. Anume că Anticomunismul, antisemitismul, antiliberalismul, antiglobalismul – şi sunt direcţiile în care energiile creatoare ale neamului românesc sunt îndreptate de către sabotorii conştienţi şi inconştienţi ai cauzei naţionale româneşti. Proromânismul include în sine „anticomunismul” şi „antiliberalismul” dar niciodată acestea din urmă nu vor include în sine „Proromânismul”.

sursa: http://toravic.wordpress.com

2 comentarii la “Lupta sistemelor. Anticomunismul vs Proromânism”

  1. Esti prea subtil. Energiile alea creatoare din pacate par sa se rezume la grija zilei de (poi)maine. De genul Imi iau pensia? Imi taie salariul? Tanti Leana, colhozul si trudo-ziua. In afara de ea si surorile, dracu stie cine a votat. Sau nu. Deja nu mai conteaza, pentru ca directia nu e aia buna. Pacat ca tanti Leana n-are blog, ca-i intelegeam mai bine motivatiile.
    Daca n-as semna cu propriul ID, m-as fi semnat UN ROMAN REVOLTAT.Cam a treia oara.

  2. Doamna Dincovici, chiar nu am înţeles ce aţi spus :))

    Deşi ceva, ceva am priceput şi aveţi dreptate cînd spuneţi că grijile noastre s-au redus la ziua de mîine, mai rău chiar…la unii laziua de azi.

Scrie un comentariu


55 queries in 0,903 seconds.