AntiMedia – Alternativă informațională » Legalizarea islamului – de ce ne-ar păsa?

Opinii şi Analize, Religie, Securitatea Naţională

Legalizarea islamului – de ce ne-ar păsa?

Pe lângă toate nevoile din ultimul timp, moldovenii au primit un „bonus”: înregistrarea cultului islamic. Poate situaţia nu ar fi fost atât de tristă dacă actuala redacţie a legii privind cultele şi părţile lor componente nu ar pune pe picior de egalitate toate comunităţile religioase, fără a lua în consideraţie istoria şi tradiţia Republicii Moldova, precum şi ponderea în societate a unui cult sau altul.

Comunitatea islamică este cunoscută prin manifestarea agresivităţii faţă de comunităţile creştine şi prin nedorinţa de a se integra în societăţile care le oferă găzduire. Musulmanii au devenit una dintre cele mai mari probleme în mai multe state ale Uniunii Europene, devenind focare de criminalitate, terorism şi instabilitate socio-politică.

În momentul în care cuţitul a ajuns la os, de la o atitudine tolerantă şi defensivă, guvernele statelor europene au trecut la o politică ofensivă, prin renunţarea la modelul societăţii multiculturale, încercând să impună respectul faţă de valorile naţionale. Noi ca de obicei suntem în urma trenului. Fără a învăţa din greşelile Apusului (care nu este deloc o vacă sacră), guvernul nostru calcă pe greblele pe care au călcat în trecut statele europene, creând precedente periculoase. Temerile creştinilor ortodocşi, în aceste condiţii, sunt deplin justificate.

Pe de altă parte, nu pare a fi întâmplător faptul că în ultimul an se observă şi o intensificare a presiunilor din partea unor reţele de organizaţii non-guvernamentale care nu îşi ascund aversiunea faţă de valorile tradiţionale şi creştine, promotoare a aşa-numitului model al „societăţii deschise”. Asistăm la o promovare agresivă a homosexualităţii în sistemul de învăţământ, mass-media şi în legislaţia naţională, a promovării „educaţiei sexuale” în rândul minorilor („Sexul povestit celor mici” – pentru copii de la grădiniţă), a consumului de droguri prin tot felul de „marşuri ale cânepii”, discursuri şi manifestaţii ortodoxofobe în mass-media autohtonă.

Se creează senzaţia că nu este vorba doar despre anumite cazuri izolate, ci de un proces complex, de un experiment, de o inginerie socială, prin care se urmăreşte distrugerea unităţii organice a societăţii noastre şi croirea unui sistem social conform unor postulate utopice. Cineva depune eforturi considerabile pentru e ne face tot mai incapabili să ne definim ca o entitate cu un trecut, prezent şi un viitor comun, cu un fundament spiritual bine închegat, transformându-ne într-o masă amorfă de „indivizi anonimi”.

Grupurile de presiune, finanţate din granturi străine, încearcă să determine schimbări în anumite sectoare, favorabile agendei sponsorilor săi, fără a fi preocupate prea mult de soarta ţării în ansamblu. Fie, în unele sectoare acestea obţin rezultate pozitive, nu putem nega, dar în dauna societăţii per ansamblu. Toate acestea se întâmplă în perioada în care politicienii noştri continuă să fie lipsiţi de orice conştiinţă a interesului naţional. Republica Moldova ne aminteşte de un ansamblu simfonic căzut în „anarhie muzicală”, fiind lipsit de un dirijor şi note muzicale. În aceste condiţii, se pare că doar Biserica şi poporul (în sobornicitate) mai rămân unicele piedici în dizolvarea totală a Republicii Moldova.

Iată de ce nu comunitatea islamică sau chiar aşa-numitele „minorităţi sexuale” reprezintă o problemă în sine, ci cadrul normativ ce impune societăţii moldoveneşti un vid axiologic, care slăbeşte instituţiile tradiţionale aflate şi aşa în situaţii mai mult decât nefericite. În loc să devină mai explicită, legislaţia naţională îşi permite să devină tot mai vagă şi permisivă, pe considerente de „corectitudine politică”, deschizând porţile numeroaselor interpretări şi abuzuri care provoacă, în cele din urmă, conflicte sociale. Aici ne putem referi în special la legea cu privire la culte şi la regretatul proiect al legii cu privire la combaterea şi prevenirea discriminării, în jurul cărora se poartă şi se vor purta în perioada următoare discuţii aprinse.

Un lucru totuşi este evident, legile unui stat trebuie să corespundă în primul rând necesităţilor poporului, nu tratatelor internaţionale sau ideilor „geniale” ale unor cercuri academice (sau „semi-academice”). Iată de ce rolul Bisericii Ortodoxe, al familiei tradiţionale, al limbii şi al istoriei trebuie definite foarte clar, pentru ca orice reprezentant al unei minorităţi etnice sau religioase (cum ar fi cea islamică) să-şi cunoască clar limitele drepturilor şi obligaţiilor sale, prin care ar putea stabili relaţii armonioase cu populaţia majoritară a ţării. Anume de aici se începe construcţia unei societăţii sănătoase şi nu de la declanşarea unui război al guvernului împotriva majorităţii, în numele „democraţiei” şi „drepturilor omului”, de partea unei minorităţi. A nu se uita că războaiele nu au învingători, războaiele au doar victime.

Un comentariu la “Legalizarea islamului – de ce ne-ar păsa?”

  1. NU FACETI PROSTII DOMNILOR GUVERNANTI!!MAI VRETI UN ben-la -Den????

Scrie un comentariu


58 queries in 1,100 seconds.