AntiMedia – Alternativă informațională » Despre relaţia lui Breivik cu eşecul multiculturalismului şi interesul economic al europenilor în Africa

Opinii şi Analize

Despre relaţia lui Breivik cu eşecul multiculturalismului şi interesul economic al europenilor în Africa

Procesul lui Anders Behring Breivik, judecat pentru masacrarea a 77 de persoane vara trecută în Norvegia şi o discuţie recent purtată cu unul dintre colegii mei pe ideea “ce caută Europa în Nordul Africii” îmi readuc în minte declaraţiile făcute de trei dintre cei mai importanţi politicieni din Europa despre eşecul multiculturalismului pe Vechiul Continent: Merkel, Cameron şi Sarkozy.

Nu ştim dacă e bine sau rău, dar este clar că Europa a ajuns la concluzia că ideea conservării moştenirii culturale a imigranţilor, este un eşec! Şi asta o spun nu doar gesturile  (de neacceptat!) ale unor extremişti precum Breivik cât şi o serie de oamenii politici de prim rang din cele trei cele mai importante state europene (Marea Britanie, Germania şi Franţa)

1 David Cameron

“British Muslims must subscribe to mainstream values of freedom and equality, David Cameron declared that the doctrine of multiculturalism has “failed” and will be abandoned.”

http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/politics/david-cameron/8305346/Muslims-must-embrace-our-British-values-David-Cameron-says.html

2 Angela Merkel

″Attempts to build a multicultural society in Germany have “utterly failed”, Chancellor Angela Merkel says. “lmmigrants should learn to speak German””

http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-11559451

3 Nicolas Sarkozy

“Ma réponse est clairement oui, c’est un échec … La vérité c’est que dans toutes nos démocraties, on s’est trop préoccupé de l’identité de celui qui arrivait et pas assez de l’identité du pays qui accueillait”

http://www.france24.com/fr/20110210-le-multiculturalisme-est-echec-affirme-nicolas-sarkozy

Timp de zeci de ani, europenii au făcut tot posibilul pentru a-i integra pe imigranţi, prin tot felul de programe susţinute financiar de stat. Efectul a fost acela că Europa a devenit şi mai atractivă– în special pentru cei din Nordul Africii, iar comunităţile acestora au devenit tot mai puternice, şi tot mai dificil (chiar imposibil) de asimilat. Au adus în Europa obiceiuri, tradiţii şi mentalităţi pe care Europenii le-au permis să şi le conserve, şi care în timp au intrat în conflict cu obiceiurile, tradiţiile şi mentalităţile locale. Iar în ultimii ani, conflictele de acest gen nu au fost puţine!

Eşecul multiculturalismului în Europa şi interesul economic european în Africa

Iar strâns legat de această temă, a multiculturalismului în Europa, trebuie tratat subiectul evenimentelor aflate în curs de desfăşurare în Nordul Africii. Întâmplător, sau nu, evenimentele din această zonă au apărut într-un context în care liniile directoare ale politicilor social-imigraţioniste din statele Europei dau semne că se schimbă radical.

Nordul Africii este zona în care interesele Uniunii Europene sunt foarte bine conturate din punct de vedere economic mai ales privite din perspectivă istorică. Altfel spus, vorbim (fara exceptie!) de foste colonii ale unor state din UE, în care expunerea economica a unor tari ca Franta sau Italia (fabrici, extractie petrol, retail, telefonie, etc) este cel putin semnificativa.

Pe de alta parte, trebuie tinut cont de faptul ca tarile din N Africii sunt principalele surse de imigranti ilegali in UE. Şi asta este important nu doar faptul ca acesti imigranti au ajuns la masa critica la care pot influenta semnificativ modul si principiile de viata ale civilizatiei Europene (disputa pe tema portului “burmei” in spatiul public – din Franta, este notorie!) … cat mai ales cred ca nu putem sa nu  legam eveniementele din N Africii de declaratiile facute de oficialii celor mai importante trei state europene despre esecul “multiculturalismului” in Europa.

Toate cele trei state fiind destinatia preferata de imigranti, si care concentreaza totodata cele mai bine organizate “minoritati etnice” … organizate si tot mai vocale … cu tot mai multe accente radicale in exprimare! Ba mai mult – un bazin inepuizabil si radicalizat de resurse umane pentru orice organizatie terorista care si-ar dori sa puna Europa in dificultate.

Acestea sunt doar o parte dintre elementele pentru care evenimentele din N Africii nu pot fi disociate de interesele UE in zona (de fapt a unora dintre statele UE). Iar într-o astfel de perspectivă nu trebuie pierdută din vedere o tot mai probabilă “competie” intre UE si China – pentru un control asupra ultimului continent de pe glob – inca “nedescoperit” de civilizatia moderna … si prin urmare – inca neexploatat la maximum de marile corporatii.

Ba mai mult, pana la urma, dincolo de prestigiu, si de “piata” … ar putea fi luată în calcul o competitie intre UE si China si pentru … resurse naturale!

Continentul African, ca piaţă de desfacere şi furnizor de resurse umane şi naturale

Africa ar trebui asadar privita in egala masura atat ca potentiala piata de desfacere cat si ca furnizor de materii prime pentru arhitectura/ansamblul/mecanismul tehnologico-productivo-financiar european.

O perspective ce se suprapune perfect peste problematica crizei economice prin care intreaga lume dezvoltata trece. O criza care dincolo de componenta financiara – este si o criza de supraproductie – pentru ca cererea de bunuri si servicii in lumea dezvoltata a fost umflata artificial in ultimii 20 de ani (prin inginerii financiare care au ieftinit capitalul), iar umflarea cererii a dus la supradimensionarea (la fel de artificiala) a lantului de productie . Mult peste o potentiala cerere “normala” .

Asta in conditiile in care cererea nu mai poate fi stimulata in continuare artificial – pentru ca statele din toata lumea inregistreaza niste deficite bugetare uriase – care nu le mai permit sub nici o forma readucerea (prin subventii) cererii agregate la nivelurile anterioare crizei … mai ales ca nici comportamentul indivizilor ar putea sa nu mai fie acelasi (deci nu ar mai fi la fel de deschisi la punga) din acelaşi motiv, al unei relative supra-îndatorări.

Problema demografică – problema Uniunii

Dar foarte important este aspectul demografic! UE imbatraneste rapid … si are nevoie de forta de munca – care sa sustina sistemele de pensii nationale – dar – fara a induce turbulente / schimbari in plan social! Altfel spus, UE are nevoie ca altii sa munceasca pentru a plati pensiile cetatenilor europeni – dar nu prin aducerea de forta de munca in UE ci prin externalizarea activitatilor – si aducerea acasa a profiturilor.

Adica – o companie europeana sa produca cat mai mult dintr-un bun final intr-o alta tara – dar impozitele, taxele si mai ales profiturile – sa fie platite intr-o cat mai mare pondere Guvernului European. Prin acest mecanism, bugetele statelor UE ar trebui sa fie alimentate intr-o proportie mai mare decat in prezent, din activitatile desfasurate intr-o alta parte. UE are astfel forta de munca ieftina si tanara, scapa de activitatile direct productive si adesea poluatoare, dar primeste cea mai mare parte din castiguri. Castiguri din care se alimenteaza bugetele nationale!

In acelasi timp, pe masura ce oamenii de acolo incep sa-si permita un trai mai bun ca urmare a investitiilor facute – companiile din UE obtin si o noua piata (foarte mare!) de desfacere pentru bunurile si serviciile pe care acum le pot produce (deci pentru bunurile si serviciile pentru care exista deja capacitati de productie si lanturi tehnologice puse la punct – deci care nu ar mai necesita noi investitii si eforturi. Asta inseamna o mai buna amortizare a investitiilor facute in ultimii 20 de ani – pentru a tine pasul cu o cerere supradimensionatam – acum in declin).

Concluzii

1 UE are interesul de a limita accesul imigrantilor in spatiul UE, fara a pierde insa forta de munca si consumatorii. Cum poate face asta? Mutand activitatile companiilor europene in zonele de origine ale imigrantilor, DAR – Pastrand controlul total asupra modului de gestionare/distribuire/alocare a “beneficiilor”

2 UE are tot interesul sa-si asigure accesul la resurse  – pentru a mentine in functionare un sistem economic (format ansamblul tuturor conexiunilor economico-financiare “traditionale” sau “clasice” ) in care s-au investit bani – si care trebuie sa mai fie utilizat – sau “amortizat” in termeni contabili.

Iar amortizarea nu se poate face fara o piata care sa ceara exact produsele si serviciile pentru care a fost proiectat si dezvoltat ansamblul tau economico-financiar. Iar cererea pentru aceste produse nu poate veni decat din partea celor care-si doresc sa atinga (care tind si viseaza la ) standardul de viata (adica standardul de CONSUM!) European – si care, pentru asta – sunt mai dispusi sa munceasca mai mult – pentru mai putini bani. (PS Tari precum Romania sau Bulgaria nu mai pot juca acest rol, odata pentru ca sunt prea mici, deci cererea nu ar fi suficienta pentru “a da de lucru” suficient de mult timp “arhitecturii” economic-financiare cladita de corporatiile europene, si nu in ultimul rand, nu mai pot avea un astfel de statut de “colonie” pentru ca intrati in UE incep sa aiba un cuvant de spus in luarea deciziilor – deci au din start un alt statut)

UE face astfel un transfer al unui modelul de dezvoltare si civilizatie invechit  catre lumea care acum aspira la implementarea acestui model depasit deja in statele dezvoltate (“model” insemnand in acceptiunea mea ansamblul relatiilor, lanturilor si fluxurilor economico-financiare existente in societatea actuala).

UE castiga astfel in continuare din “utilizarea” sau cum spuneam mai sus “amortizarea” unor modele tehnico-financiaro-economice … in care s-au facut deja investitiile … si – cu resursele castigate de pe urma “coloniilor” de care vorbeam, se poate preocupa de trecerea la un alt tip de model de dezvoltare socio-politico-economica.

Africanii vor MUNCII … si vor ajunge sa traiasca  – deci sa CONSUME – dupa standardele actuale ale UE … in timp de Europa va GANDI … si va INCASA cea mai mare parte din beneficii.

sursa: blogul lui Laurenţiu Roşoiu

Scrie un comentariu


56 queries in 1,532 seconds.