AntiMedia – Alternativă informațională » Cultura apocaliptică, o fază finală a cyberpunk-ului?

mass-media, Securitatea Naţională, Social

Cultura apocaliptică, o fază finală a cyberpunk-ului?

de Octavian Racu

apocalipsaCreaţiile artistice şi literare, producţiile mass-media ai fiecărei epoci reprezintă o manifestare a visurilor şi fobiilor care există în stare latentă în mentalul maselor populare. De cele mai dese ori, sunt gânduri şi temeri pe care nimeni nu îndrăzneşte să expună deschis, spre a nu fi considerat nebun de legat.

Astfel, apare „cyberpunk” cu frica sa faţă de ameninţarea pe care o aduce dezvoltarea tehnico-ştiinţifică şi dispariţiei omului în calitatea sa de fiinţă unică şi irepetabilă prin degradare la starea de „divid”, un „post-om”. Cyberpunk exprimă frica faţă de lume postmodernă, în plină deconstrucţie şi relativizare.

Este foarte posibil că astăzi să asistăm la un apogeu al „cyberpunk-ul” şi la alunecare spre un gen „apocaliptic”, reflectat prin filme artistice şi literatură, care nu mai sunt preocupate atât de problema relaţiei dintre om şi tehnologie, cât de însăşi existenţa a civilizaţiei umane.

Şi are toate motivele să se teamă. Procesul de „eliberare” şi emancipare a omului a ajuns atât de departe, încât a început să se nege pe sine însuşi, a început să elibereze omul de etnosul sau tribul său, de morala sa, de genul său, de familia sa şi chiar de propria sa voinţă. Normalitatea este pusă sub semnul întrebării, iar creierul omului este conectat la o „realitate virtuală”, o construcţie a unei  „societăţi civile” globale care se declară „promotoare a drepturilor omului” şi a valorilor universale. Nu este clar, totuşi, dreptului cărui „om” apără toate aceste organizaţii. Se prea poate că acestea încearcă să substituie „drepturile omului firesc”, care se află în afara „Matrix-ului”, cu „drepturile omul virtual” – lipsit de memorie colectivă, de conştiinţă şi de voinţă. Un astfel de “om”, lipsit de vise, sentimente dureri, idealuri, stereotipuri şi prejudecăţi este un element perfect al Sistemului global, pentru că poate fi cu uşurinţă manipulat asemenea câinelui lui Pavlov. Un astfel de om este mulţumit şi chiar “fericit” pentru că i s-au oferit “pe gratis” nişte “drepturi”. A nu se uita, “gratis” este doar caşcavalul din capcană.

Subconştientul fiecărui om simte cum lumea reală este substituită de o realitate falsă. De aici şi vine frica faţă de sfârşitul lumii, faţă de incapacitatea omenirii de a face faţă unor problema majore. De aici vine şi scepticismul faţă de „atotputernicia raţiunii umane”. De aici, probabil, vine şi această tendinţă de a dezvoltate subiectul catastrofelor globale, fenomen de masă care dezvăluie o neîncredere omului în „viitorul fericit” prorocit de mai marii lumii.

Paradoxal, cu cât mai mult „progresăm” cu atât mai rău trăim. Oare de ce?

Scrie un comentariu


25 queries in 0,825 seconds.