AntiMedia – Alternativă informațională » Credinţa fără de fapte moartă este…

Ortodoxie

Credinţa fără de fapte moartă este…

Credinţa trebuie confirmată prin fapte. Dacă îţi arde casa, credinţa te impune să o stingi. Încercarea de a reduce credinţa doar la vizitarea slujbelor religioase nu reprezintă credinţă adevărată. O astfel de credinţă e asemănătoare cu serviciul militar în care trebuie de mărşăluit, de purtat epoleţi, dar nu trebuie de luptat.

O astfel de abordare a credinţei este condamnată de Biserică. Credinţa – Nu e simpla cunoaştere că Dumnezeu există. Şi Satan nu se îndoieşte de aceasta: ” …credinţa fără de fapte moartă este… dar şi demonii cred şi se cutremură” (Iacob 2, 20, 19). Credinţa – este fapta. Nu orice fapte, dar fapte corespunzătoare situaţiei. Omul nu-şi creează singur faptele „bune”, ele sunt create de situaţie. Dacă vezi că se îneacă un copil, salvează-l. Dacă vezi că Patria ţi-o fură, trebuie să o aperi! Dacă spui că nu ai cînd salva copilul, pentru că eşti ocupat cu altă „faptă bună”, de exemplu sădeşti un copac – aceasta e o făţărnicie şi mai mare. „Fă ceea ce trebuie să faci şi fie ce-o fi” – iată credinţa adevărată. Dacă cel ce crede, nu înfăptuieşte, înseamnă că nu are destulă credinţă.

Trebuie de menţionat că majoritatea sectelor promovează credinţa fără fapte. Nimic nu trebuie de făcut, totul ce se cere – e să crezi că Dumnezeu există şi trăieşte cum doreşti. Prin aceasta şi se deosebeşte credinţa adevărată de erezie, că ea necesită fapte corespunzătoare poruncilor Dumnezeieşti.

Faptele sunt specifice oricărui simţ. De exemplu, cînd omul cu adevărat iubeşte, el îşi arată dragostea prin fapte, nu prin vorbe. Dacă omul se laudă de curajul său, el trebuie să-l demonstreze şi prin fapte, nu prin simple vorbe. Dacă nu sunt fapte, doar cuvinte, de obicei nu este nici dragoste, nici curaj. Este doar un discurs oratoric…

Pentru a pătrunde în esenţă, vom povesti despre Sfîntul Mucenic Bonifaciu, robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia. Bonifaciu iubea desfrîul, băutura, mai pe scurt era un păcătos ca şi noi toţi. Într-o zi stăpîna ce trăia cu el ca cu un amant, l-a trimis la „distracţie”. Trebuia să privească persecuţia mucenicilor creştini. Pe cei ce refuzau să se lepede de Hristos, îi legau de stîlpii îngropaţi pe arenă şi descătuşau fiarele flămînde şi sălbatice. Bonifaciu a fost uimit de curajul şi faptele acestor oameni şi a urmat credinţa lor fără nici o explicaţie logică. Bonifaciu s-a apropiat de gardieni şi le-a spus că e creştin. Imediat a fost legat de stîlp şi astfel a primit moarte de martir pentru Hristos. Trupul i-a fost adus în Roma, iar Aglaia a construit o biserică în numele lui. S-a  pocăit de păcatele anterioare, s-a călugărit iar toată averea a împărţit-o săracilor.

Spre o astfel de faptă, nici o logică şi raţiune nu te poate împinge. Te poate provoca doar credinţa care are rădăcini şi idealuri metafizice. În această ierarhie de valori, credinţa e cu mult mai sus decît viaţa pămîntească.

Secvenţe din “Проект Россия”…

Un comentariu la “Credinţa fără de fapte moartă este…”

  1. 🙂 frumos, adevărat şi motivator.

    d

Scrie un comentariu


27 queries in 0,867 seconds.