AntiMedia – Alternativă informațională » „Otomania” ia amploare în Turcia

Internaţional, Noua Ordine Mondială

„Otomania” ia amploare în Turcia

Un exemplu de „otomanie” este sărbătorirea anuală a cuceririi Istanbulului în 1453. [Reuters]

„Otomania”, interesul în masă pentru tot ceea ce este legat de Imperiul Otoman, a devenit un curent nou din Turcia ultimilor ani. Fenomenul nu este reflectat doar prin popularitatea crescută a serialelor de televiziune precum „Secolul magnific”, care evocă viaţa sultanului Suleyman Magnificiul şi a haremului său.

De asemenea, acest curent este vizibil şi în creşterea vânzărilor de cărţi de istorie referitoare la Imperiul Otoman, a bijuteriilor realizate în stilul acelei perioade, a vizitelor la muzee, a restaurării clădirilor otomane şi a caligrafiei.

Deşi toată nebunia ar avea şi o anumită dimensiune comercială, moştenirea otomană a Turciei poate fi un punct de referinţă în cadrul strategiilor proactive ale politicilor diplomatice din regiune, a extinderii pieţelor şi a depăşirii diviziunilor interne din cadrul societăţii.

Conform celor spuse de Zeynep Ertug, profesor de istorie şi cultură otomană la Universitatea din Istanbul, există două mari surse care generează acest interes sporit.

„Prima este căutarea unei identităţi de către o societate profund impregnată de cultură europeană, iar cea de-a doua este că burghezia actuală, devenind din ce în ce mai bogată, a devenit foarte interesată de stilul de viaţă aristocratic”.

Cu toate acestea, experţii nu văd acest curent ca o mişcare de îndepărtare de la ideologia kemalistă a unui stat care a căutat să se rupă de trecutul otoman, la începutul erei republicane. Mai degrabă, aceste tendinţe sunt o reflectare a schimbărilor de percepţie a populaţiei faţă de cultura otomană.

După cum explică şi profesorul Emre Alkin de la Universitatea Kemerburgaz, până de curând, oamenii au fost învăţaţi că Imperiul Otoman era doar o formă de organizare statală.

„Cu toate acestea, în ciuda tuturor omisiunilor forţate şi a aspectelor uitate intenţionat, a devenit evident pentru toţi că ideologia otomană era de fapt o cultură de viaţă, ce acoperea un domeniu larg, de la haine la stil de viaţă cotidian şi de la bucătărie la bijuterii şi decoraţiuni”, a declarat el pentru SETimes.

„De fapt, multă vreme, oamenii erau stânjeniţi de faptul că trecutul lor era discreditat. Acum, ei sunt bucuroşi să afle că acest trecut nu era chiar aşa de rău; ba dimpotrivă, a fost magnific”, a spus Ertug.

Cu toate acestea, perioada otomană nu poate fi percepută ca un întreg monolitic, ci mai degrabă ca fiind formată din stadii diferite, unele glorioase, altele marcate de înfrângeri. Astfel, oamenii pot fi mândri doar de anumite perioade din trecutul lor otoman, care poartă după sine şi o anumită nostalgie.

„Pe termen lung, se pot naşte frustrări la întrebări precum: Şi atunci, de ce s-a încheiat o perioadă atât de glorioasă?”, a spus istoricul Ahmet Kuyas de la Universitatea Galatasaray.

În timp ce anumiţi experţi, precum Kuyas, consideră această tendinţă ca fiind maturizarea unor interese ce s-au tot dezvoltat în ultimele trei-patru decenii, alţii o consideră o dimensiune superficială.

„Deşi interesul în istoria Imperiului Otoman nu a fost niciodată întrerupt, tendinţele actuale sunt mai degrabă superficiale, atunci când ne gândim la nuvelele din trecut care vorbeau despre Imperiul Otoman ca fiind o moştenire politică”, a declarat Selim Kuru, profesor asociat de Studii turceşti şi otomane de la Universitatea din Washington.

Pentru Kuru, interesul manifestat faţă de serialele de televiziune, designul produselor din magazine şi a publicaţiilor vizuale, este doar o manieră de revitalizare a pieţelor locale şi internaţionale ale Turciei.

„Acest interes recent faţă de tot ceea ce este otoman poate fi explicat, mai degrabă, prin faptul că acest subiect a dobândit o foarte mare valoare în cadrul economiei de piaţă”, a explicat el.

După părerea lui Kuru, acest interes pentru obţinerea de profit este dăunător lucrărilor istorice din ultimii ani, susţinute de academicieni, cercetători şi artişti.

Cu toate acestea, moştenirea otomană poate oferi Turciei un punct de referinţă în dezvoltarea politicilor externe şi în depăşirea problemei de identitate.

Adjunctul AKP Kayseri, Pelin Gundes Bakir, a declarat că Imperiul Otoman era un creuzet de identităţi şi religii din Balcani şi din Orientul Mijlociu.

„Imperiul Otoman era un centru de toleranţă, pace şi stabilitate politică, pe toată durata existenţei sale, care a durat aproape cinci secole, în Orientul Mijlociu şi Balcani. Din acest punct de vedere, este logic ca modelul otoman să ofere un punct de referinţă politicilor Turciei din Orientul Mijlociu şi Balcani”, a declarat ea.

„Istoria ne arată clar că Turcia are potenţialul de a juca un rol imens în următorii ani, acela de a asigura pacea, stabilitatea şi prosperitatea economică, nu doar în Balcani, dar şi în Orientul Mijlociu”, a spus Bakir.

Cu toate acestea, noul interes faţă de moştenirea otomană nu este un curent imperialist, deşi este adesea denumit neo-otomanism. Mai degrabă, el este o consecinţă logică a modificărilor geopolitice şi a nevoilor din perioada de după Războiul Rece.

Conform celor spuse de Kuyas, ceea ce este denumit pe nedrept neo-otomanism, este de fapt extinderea pe pieţele din imediata apropiere a Turciei. „Nu este o expansiune culturală, ci o dorinţă de extindere economică a propriului Lebensraum”.

Mustafa Akyol, analist politic turc, de asemenea, nu consideră că acest fenomen este o încercare neo-imperialistă. „Dimpotrivă, dacă este văzută într-o manieră rezonabilă, poate fi chiar o premiză bună pentru legiuitorii ţării”.

Pentru Akyol, rememorarea legăturilor istorice cu Balcanii şi Orientul Mijlociu „poate produce riscul supra-idealizării, dacă nu se face aşa cum trebuie”.

În timp ce anumite persoane au interpretat politica proactivă a Turciei către Orientul Mijlociu ca pe o îndepărtare de Occident, Akyol nu vede interesul sporit faţă de moştenirea otomană a Turciei ca pe o respingere a Europei.

„Imperiul Otoman era deja o parte importantă a politicilor europene, în baza alianţelor pe care le-a fondat cu puterile europene precum Franţa şi Marea Britanie. Astfel, trecutul otoman nu poate exclude Europa, deşi drumul aderării Turciei la UE nu este unul atât de promiţător astăzi”, explică Akyol.

Poate că cel mai important pentru stabilitatea locală este că interesul crescut faţă de moştenirea otomană poate fi un pas pozitiv către redescoperirea pluralismului din cadrul societăţii turceşti. „Cu alte cuvinte, trecutul otoman poate oferi societăţii referinţe importante pentru identificarea componentelor sale, precum populaţia kurdă sau populaţia non-musulmană”, a adăugat el.

sursa: SETimes

Scrie un comentariu


36 queries in 1,183 seconds.